Psihanaliza relațională pornește de la o întrebare simplă, dar profundă: cum am devenit cine suntem?
În acest tip de terapie, ne uităm la modul în care experiențele tale au influențat felul în care te vezi, simți și relaționezi. Suferința psihică nu apare în vid, ci se naște în relații. Și tot în relație poate fi înțeleasă și transformată.
De când venim pe lume, ne aflăm în relație cu cei din jur și cu lumea noastră internă. Interacționând cu ceilalți, interiorizăm relația cu ei, o păstrăm în noi și cu noi și interacționăm mai departe cu relația noastră internă cu ei. Aceste relații interne devin definitorii pentru felul în care înțelegem realitatea curentă și lumea din jurul nostru, de unde și tendința de a repeta tipare comportamentale inconștiente, vechi dinamici care par automatisme sau „soartă” și ne privează de libertate, de sentimentul de a fi la cârma propriei noastre vieți.
Psihanaliza relațională este o formă contemporană de psihanaliză care păstrează profunzimea abordării clasice, dar aduce în prim-plan relația dintre terapeut și pacient. Această relație devine un spațiu viu, un teren fertil în care pot ieși la suprafață dinamici vechi, pentru a fi observate, înțelese, prelucrate.
Explorăm împreună conflictele interne, fricile, stările de rușine sau vinovăție sau întrebările care poate nu ți-au dat pace de multă vreme. În centrul acestui demers se află adevărul, dar și sensul – acel ceva care dă coerență vieții.
Terapia psihanalitică nu este despre a găsi rapid soluții, ci despre a înțelege – cu răbdare și împreună – cine ești și cum ai ajuns aici. Uneori dureros, alteori revelator, acest proces este o formă de a-ți recupera libertatea.